Libertatea: realitate sau doar un vis?

Conform dex: “libertate = Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; Drepturi fundamentale recunoscute prin Constituție cetățenilor, de dezvoltare și liberă manifestare a personalității (libertatea cuvântului, a presei etc.).

Simți libertatea?

Tu te simti cu adevarat liber(ă)? Simți că poți acționa după propria voință? Poți să îți alegi tu viitorul așa cum îl vrei? Urmezi cursurile pe care ți le dorești cu adevărat? Ai job-ul mult visat? Casa dorită? Mănânci ceea ce îți place? Călătorești după bunul plac unde vrei, când vrei, cu cine vrei? Îți poți spune părerea oriunde, la orice oră, în fața oricui? Simți libertatea?

Ei bine dacă ai răspuns pozitiv tuturor întrebărilor mele înseamnă că ești liber! Și… că reprezinți o raritate!

Felicitări!!!

Serios, oricine ai fi, te invidiez. Și crede-mă când îți spun că nu sunt singura.

Majoritatea oamenilor nu simt libertatea…

Dacă, pe de altă parte, ai răspuns “nu” la câteva din întrebarile mele ori, și mai și, la toate, atunci libertatea este cumva destul de îndepărtată de tine. Nu îți face griji, nu ești singurul/singura. Noi reprezentăm majoritatea.

Tânjim după libertate din toată inima noastră. Dar ne este atât de greu să o atingem, uneori chiar numai să visăm la ea.

Cine stă în calea libertății noastre? Nu aș putea să dau un răspuns sigur. Societatea este, din punctul meu de vedere, factorul predominant, care în mod direct sau indirect ne pune niște frâie invizibile.

Hai să luăm job-ul ca exemplu. De ce avem atât de mulți studenți la medicină, drept, poliție, economie? Pentru că societatea le-a băgat în cap părinților noștrii că “așa este cool”. Iar părinții, la rândul lor, fie ne-au obligat pe noi să urmăm una din acele facultăți, fie ne-au indus.

Ori niciuna din variantele de mai sus, pentru că societatea a renunțat la convingerea intermediarilor și ne-a convins direct pe noi. Și uite așa ajungem să facem, de fapt, ce vrea societatea, iar după un număr de ani conștientizăm că suntem prinși în lanțurile vieții ideale ale unei societăți, foarte îndepărtați de viața noastră ideală.

Dar care este aceea? ne întrebăm în cele din urmă.

Nu știm. Și uite așa va mai trece o perioadă de cunoaștere de sine pentru a realiza ce ne place cu adevărat.

Cum sunt eu?

Sunt cum m-am descris. Dar în mod cert, nu liberă…

Urăsc programul și cu toate astea am parte de unul. Nu mă simt bine printre anumite persoane, dar stau printre ele. Am trecut de perioada de cunoaștere a mea, știu ce mă satisface, daaar… din nou, societatea nu prea îmi este de ajutor.

Sunt clar făcută pentru creație. Detest biroul, ador călătoriile, vreau un business doar al meu, vreau mai mult timp cu soțul meu, cu familia.

Și, la dracu’ de nu o să îmi îndeplinesc visul în timpul cel mai scurt posibil! O viață am și nu vreau să mi-o pierd cu plânsete și regrete. Vreau zâmbete, veselie, iubire și libertate în viața mea! Vreau să îmi conduc eu viața, nu alții!

Tu ce alegi? Libertatea sau societatea?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *