Prejudecata nu a omorât pe nimeni

Deși oamenii sunt foarte diferiți, unici și extrem de complicați, nu putem să ne abținem să nu tragem niște “prime impresii”. Până la urmă, prejudecata nu a omorât pe nimeni. Nu?

Un exercițiu de imaginație

Să presupunem că ești la vârsta adolescenței din nou. Poate ți-a plăcut perioada, poate nu. Mie una nu mi-a plăcut.

Te duci la școală, vorbești cu colegii, legi amiciții, asculți muzică, te atrag cluburile, etc. Nimic neobișnuit pentru un adolescent care vrea să-și trăiască tinerețea.

Mai mult, mai ai și unul, două hobby-uri.

Dar ce faci când nu ești lăsat să faci ce-ți place?

Mie mi-a plăcut întotdeauna să pictez și să dansez. Și cu asta am rămas. Cu plăcutul.

De ce? Pentru că “n-ai ce face cu asta în viață”.

Sună cunoscut?

Dacă nu, atunci înseamnă că ești un caz fericit. Felicitări! Pe bune! Te invidiez.

Cine spune că “prejudecata n-a omorât pe nimeni” are dreptate. Prejudecata nu omoară fizic, dar poate omorî sufletul unui om. Iar acea persoană va avea mereu o gaură în interior pe care va încerca mereu s-o acopere cu ceva doar ca să se simtă întreagă.

Numai că acel gol nu poate fi umplut cu orice.

Și timpul trece

Și golul din interior se mărește în timp ce tu încerci din răsputeri să nu-l lași să te afecteze. Pentru că ajungi să ai alte așteptări de la viață, trebuie să-ți găsești un job, să te muți la casa ta, să, să, să…

Și așa ajungi să uiți de ce ai acel gol în suflet. Poate, la un moment dat, nici nu mai ai timp să-ți aduci aminte că acel gol există. Și atunci rămâi doar cu efectele sale, fără să știi de ce te apucă depresia, de ce te simți mereu neîmplinită, de ce nu poți să te bucuri de lucrurile mărunte pe care ți le oferă viața.

Prejudecata nu a omorât pe nimeni…

Dar nici nu a adus vreodată ceva bun.

Cum ziceam și la început, noi, oamenii, suntem foarte diferiți și fiecare este unic în felul său. Și da, putem fi și complicați uneori.

Asta înseamnă că ceea ce este bine pentru mine nu este neapărat bine și pentru tine. Poate ție nu-ți place să pictezi. Poate ție-ți place să cânți, poate vrei să ajungi un actor, sau poate vrei să ajungi un master chef.

Important este ca prejudecata (părinților) să nu intervină în dezvoltarea adolescentului.

Adolescentul trebuie lăsat să experimenteze, să se exprime, să afle ce vrea să facă în viață. Nu totul se rezumă la matematică, fizică, medicină, inginerie sau mai știu eu ce alte preconcepții pot avea părinții.

Lasă-l liber!

Dacă ești părinte, lasă-ți copilul liber. Asta nu înseamnă să nu ai grijă ca el să nu o ia pe căi greșite. Îndrumă-l pe calea cea bună, dar nu-i stabili tu destinația!

Dacă ești copil sau adolescent, lasă-ți sufletul liber să se exprime. Nu-ți inhiba dorințele. Dacă vrei să joci fotbal, fă-o! Dacă vrei să cânți la vioară, cântă! Important este să-ți exprimi dorințele. Și sigur te va asculta cineva.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *